Ni l-a adus la firma sa il vedem: era bolnav rau, rau. Avea ochii infectati, ii curgea nasul si plangea, probabil avea dureri. L-am dus la tratament 12 zile si a facut saracul cate 3 injectii/zi. Doctorul nu ne-a dat mari sperante la inceput dar am decis sa incercam sa il salvam. Il scoteam cate un pic la aer, la soare. Ii placea sa manance, framanta cu labutele din fata podeaua mereu cand ii puneam mancare in castronel. Pe mine ma uimea coada lui ca un triunghi isoscel ...perfect. Acum are cam 6 kilograme si o coada superba, cu capatul dungat, ca un raton. A ramas la firma si statea ziua cu noi in birou, noaptea in depozit si holul din fata baii. Era cald, se urca pe rafturi, el era stapanul. Intre timp, insa, patronul s-a imbogatit mult si a vrut un spatiu mai mare. Si-a cumparat mii de metri de teren si a construit un bloc. Si... ne-am mutat. Dar pe Thomas nu il mai vor in birouri, nu il mai vor nici in magazie.... Asa ca sta in atelier langa compresor si flex... Noaptea ca sa nu porneasca alarma e incuiat in baie.
Il vad trist, nu mai e Thomas pe care il stiam. Simte ca e marginalizat si nu merita asta.
Mie imi vine greu sa il vad asa umilit.
L-as lua la mine acasa cu cel mai mare drag, dar am inca 5 pisici si am si caini.Colegii nu il vor: pe unul nu il lasa mama, pe alta iubitul si tot asa.....Pana la urma e optiunea fiecaruia si trebuie sa fie din inima, nu poti sa impui nimic, mai ales cand e vorba de un alt suflet...
lucirud@yahoo.com
4 comments:
sa nu-l lasati pe drumuri,in nici un caz!!!!....trebuie sa-l iubeasca cineva si pe el!
ce trist e - are si lacrimi in ochi :(
ce motan superb ! sigur o sa-si gaseasca stapan ;)
Speram sa mai fie inca oameni care inteleg ca si un animal adult poate fi un companion minunat,de multe ori mult mai linistit si recunoscator decat un puiut mic.
Trimiteţi un comentariu